Procedeele metatetice sunt inversiunile în interiorul cuvintelor - fonetice ( PHRE ), ori silabice ( SYRE ).
De ce sunt inversiuni în formarea cuvintelor ? Ei bine, deoarece mesajele pot fi cu mult mai bogate dacă nu luăm în considerare sensul citirii. Se pot concepe texte complexe, rebusistice aproape, prin gesturi simple de lecturi inversate.
Acestea se făceau în mod practic în răboaje, ceea ce explică bustrofedonul. Pe o creangă bine tăiată la ambele margini se pot scrijeli continuu semne, întorcând doar acest suport cilindric al scrierii, în mână, când scrisul " pe băţ " i-a atins capătul. Se pot forma astfel cu liniile scrise pe lung, nişte perechi de semne citite pe lat, apoi chiar grupuri sau segmente cilindrice pe diferite inele de citire. În fine, se pot citi mai multe mesaje abil scrise cu această economie de material.
Chiar listele de fraze pot spune altceva, dacă sunt citite în ordinea inversată a propoziţiilor. Fiziologii limbajului articulat au demonstrat fenomenul numit recent " reversed speech ", care ar putea explica mesaje mai puţin explicite dar nu mai puţin reale, ale celui care comunică. Astfel, nu voi mai lungi argumentarul, şi pân'la concluzie, iată doar cum cu un silabar se obţin inversiuni silabice, iar cu semne alfabetice inversiuni fonetice...
Problema este atacată mai pe larg, în volumele despre serabul dac ( SirabaabariS ) cel din miazănoapte, cu toate Quellenforschungen asociate, de la Herodot la Platon ( Charmides ), apoi Porfir, la Iamblich, până la sfântul Vasile cel mare, în fine Jornandes, Nicolae Densuşianu, Vasile Lovinescu, et j'en passe.
Cel mai vechi topos explicit pe care l-am putut dezgropa în legătură cu inversiunile de sunete ( ) sau de silabe ( ) din orizontul dacic apare la un contemporan al lui Hasdeu, marele enciclopedist bulgar Petar Beron. Acest Petar Beron, o personalitate complexă, a studiat la noi, a practicat de altfel medicina la Craiova, apoi a publicat teoriile sale în lucrări impecabile, scrise la o vârstă matură la Paris.
Dar Beron credea că limba sa slavă, amestecată cum era cu elemente turcice se aplică cel mai bine la inversiuni fonetice bogate în sens.
Un alt contemporan al lui Beron, Nicolae Densuşianu, a cunoscut însă cu mult mai mult din acest topos al procedeelor metatetice, al căror studiu l-a început chiar de la alfabet (az, buct, dserfp, gohnimjl ). În acest alfabet vechi european se află un răvaş cu inele crescătoare, spre marele K ( Ka ), singur deasupra, la un capăt. Acest Ka are în *aK, care este imaginea lui în oglindă, ascuţită, o pereche de inversiune fonetică, dar de asemenea un element de compunere : aKKa.
Magia acestor inele de răvaş reflectă, aşadar, şi fonetic, marile triade urs-berbec-cerb în toată splendoarea lor, pe care abia mai târziu le aflăm de la Dumézil citire, şi le numim cardinale în teoriile noastre...). Scrisul reflectă Cuvântul. Scrisul este tainic. Scrisul nu poate nota arbitrarul semnului lingvistic în limbile cardinale, cele care descriu direct realitate - ens realissimum.
Procedee metatetice
Procedeele metatetice sunt inversiunile în interiorul cuvintelor - fonetice
( PHRE ), ori silabice
( SYRE ).
De ce sunt inversiuni în formarea cuvintelor ? Ei bine, deoarece mesajele pot fi cu mult mai bogate dacă nu luăm în considerare sensul citirii. Se pot concepe texte complexe, rebusistice aproape, prin gesturi simple de lecturi inversate.
Acestea se făceau în mod practic în răboaje, ceea ce explică bustrofedonul. Pe o creangă bine tăiată la ambele margini se pot scrijeli continuu semne, întorcând doar acest suport cilindric al scrierii, în mână, când scrisul " pe băţ " i-a atins capătul. Se pot forma astfel cu liniile scrise pe lung, nişte perechi de semne citite pe lat, apoi chiar grupuri sau segmente cilindrice pe diferite inele de citire. În fine, se pot citi mai multe mesaje abil scrise cu această economie de material.
Chiar listele de fraze pot spune altceva, dacă sunt citite în ordinea inversată a propoziţiilor. Fiziologii limbajului articulat au demonstrat fenomenul numit recent " reversed speech ", care ar putea explica mesaje mai puţin explicite dar nu mai puţin reale, ale celui care comunică. Astfel, nu voi mai lungi argumentarul, şi pân'la concluzie, iată doar cum cu un silabar se obţin inversiuni silabice, iar cu semne alfabetice inversiuni fonetice...
Problema este atacată mai pe larg, în volumele despre serabul dac ( Siraba
abariS ) cel din miazănoapte, cu toate Quellenforschungen asociate, de la Herodot la Platon ( Charmides ), apoi Porfir, la Iamblich, până la sfântul Vasile cel mare, în fine Jornandes, Nicolae Densuşianu, Vasile Lovinescu, et j'en passe.
Cel mai vechi topos explicit pe care l-am putut dezgropa în legătură cu inversiunile de sunete (
) sau de silabe ( 
) din orizontul dacic apare la un contemporan al lui Hasdeu, marele enciclopedist bulgar Petar Beron. Acest Petar Beron, o personalitate complexă, a studiat la noi, a practicat de altfel medicina la Craiova, apoi a publicat teoriile sale în lucrări impecabile, scrise la o vârstă matură la Paris.
Dar Beron credea că limba sa slavă, amestecată cum era cu elemente turcice
se aplică cel mai bine la inversiuni fonetice bogate în sens.
Un alt contemporan al lui Beron, Nicolae Densuşianu, a cunoscut însă cu mult mai mult din acest topos al procedeelor metatetice, al căror studiu l-a început chiar de la alfabet (az, buct, dserfp, gohnimjl ). În acest alfabet vechi european se află un răvaş cu inele crescătoare, spre marele K ( Ka ), singur deasupra, la un capăt. Acest Ka are în *aK, care este imaginea lui în oglindă, ascuţită, o pereche de inversiune fonetică, dar de asemenea un element de compunere : aKKa.
Magia acestor inele de răvaş reflectă, aşadar, şi fonetic, marile triade urs-berbec-cerb în toată splendoarea lor, pe care abia mai târziu le aflăm de la Dumézil citire, şi le numim cardinale în teoriile noastre...). Scrisul reflectă Cuvântul. Scrisul este tainic. Scrisul nu poate nota arbitrarul semnului lingvistic în limbile cardinale, cele care descriu direct realitate - ens realissimum.
Procedeele epentetice
de exemplu Autor-lâc
Procedeele protetice
de exemplu A-noic
Procedeele repetitive
de exemplu Aho-Aho
Procedee compuse
de exemplu aK-Ka